Cum îmi trăiesc frica? Echilibru, obsesie, fobie, ritual

Descriere

Cum îmi trăiesc frica? De la echilibru la obsesii, fobii, ritualuri

Ce?
”-De când mă nasc, mi-e frică. Nu știu ce a fost înainte de frică, știu că, de îndată ce am luat act de trăirile mele, am simțit frica.” Vă sunt cunoscute aceste spuse? Vă regăsiți în ele? Eu da, cu siguranță. De aceea, am ales să vorbesc despre „frică”, nu ca despre ceva cu care mă identific întru totul, ci ca despre ceva care mă însoțește pe drumul vieții. - Andrei Pătrîncă

Înscrie-te aici: https://forms.gle/EmxqyoJ6P97hXcce8

Ne este frică de multe lucruri. De moarte, de singurătate, de vorbitul în public ș.a. Cum reacționăm la frică? Unii dintre noi evităm situațiile care ne provoacă temeri. Sau fugim. Alții muncim ca să uităm de frică. Unii devenim violenți când ne e frică. Alții ne rupem de realitate, neprivind în față frica, izgonind-o în unghere ale minții unde sperăm să nu mai intrăm niciodată.

În vreme ce toate modalitățile de mai sus arată că suntem sănătoși, atunci când suferim de tulburări psihice, fricile noastre capătă dimensiuni care ne determină să nu mai fim funcționali sau conectați cu adevărul. Dependențe de orice lucru ne-ar putea liniști. Scenarii, ipoteze, teorii conspiraționiste sau, din contră, mesianice. Roluri în spatele cărora ne ascundem. Dureri în trup, fără o cauză organică.

În fine, atunci când frica este prea mare, putem ajunge să simțim, să vedem, să auzim sau să credem lucruri care nu sunt reale. Nu, fricile noastre nu determină singure tulburări psihice, dar alienările minții ne pot face să trăim frica în feluri specifice, păgubose și nesănătoase.

Deși o resimțim ca fiind neplăcută, frica ne poate deveni prietenă. Ea ne dă indicații cu privire la lucrurile care sunt importante pentru noi. Acolo simțim frică unde simțim că este ceva valoros pentru noi. Apoi, frica este o dovadă a faptului că suntem vii și că ne place viața, deși ne e teamă, adesea, să trăim. Frica ne arată că suntem curajoși, pentru că numai cei curajoși se tem, în vreme ce inconștienții se avântă cu elan în acțiuni vătămătoare pentru ei și pentru ceilalți.

Cum îmi trăiesc eu frica? Decât să mă lupt cu frica, mai bine o ascult. O invit să mai stăm de vorbă. O las să mă viziteze și să mă tensioneze puțin. Apoi, după ce ne-am împrietenit, îi spun să mai și plece din când în când. Pentru că e cam invazivă și nu îmi respectă granițele, o informez că eu nu sunt egal cu ea și ea nu e egală cu mine. Când eu sunt vulnerabil și ea pare puternică, caut suport pentru a-i limita efectele nocive. Iar când am restabilit din nou limitele parteneriatului nostru, o las să mă învețe ce alte posibile pericole îmi stau în față, spre a le confrunta. Nu îmi voi depăși niciodată toate fricile, nu îmi propun asta, dar îmi doresc să nu las fricile să mă înfricoșeze, ci numai să mă învețe ce am de schimbat și să mă provoace la a-mi descoperi curajul.

Cu cine?
Cu Andrei Pătrîncă - medic specialist psihiatru, consilier analitic existențial

Cum?
Înscrie-te aici: https://forms.gle/EmxqyoJ6P97hXcce8 Participare pe bază de înscriere prin completarea formularului.Contribuția ta pentru participarea la atelier este o minimă donație de 20 lei. La intrarea la atelier noi vom verifica lista de înscrieri!