120 de ani de la deschiderea Muzeului de Istorie Naturală Sibiu

Descriere

După 46 de ani, de la înfiinţarea Societăţii ardelene de Ştiinţele Naturii din Sibiu (Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt), prin eforturi imense chiar în condiţiile economice actuale, la 12 mai 1895 s-a deschis într-o atmosferă festivă, de bucurie şi împlinire pentru membrii acesteia, Muzeul de Istorie Naturală (Das Naturwissenschaftliche Museum in Hermannstadt).

În evoluţia muzeului se pot diferenţia două etape 1895-1949 şi 1949 - prezent, separate de anul în care patrimoniul Societăţii, inclusiv muzeul a fost naţionalizat şi a intrat în patrimoniul Statului Român. Un an important pentru Muzeu a fost şi 1957 când devine parte componentă a Muzeului Naţional Brukenthal.

După ce Societatea a avut sediu propriu şi muzeu pentru colecţiile aflate în patrimoniul acesteia activitatea în Societate şi inclusiv în muzeu a devenit din ce în ce mai complexă şi diversificată. Relaţia cu publicul devine din ce în ce mai susţinută existând locaţia pentru conferinţe, activităţi educaţionale etc. personalităţi marcante ale timpului din cadrul Provinciei dar şi din afara ei au vizitat muzeul şi si-a manifestat interesul legat de activitatea membrilor Societăţii. Dintre personalităţile a căror trecere a fost marcată în cartea de impresii a muzeului enumerăm: Mihai Eminescu, Costache Negruzzi (preşedinte Academia Română), Emil Racoviţă (preşedinte Societatea de Ştiinţe din Cluj), Alexandru Borza (director al Muzeului Botanic Cluj) etc.

O perioadă dificilă pentru Muzeu a fost cea din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, când valoroase piese din patrimoniul Muzeului (72 de lăzi), în aprilie 1944, au fost adăpostite în Biserica Evanghelică din Agnita. Muzeul, în 1945, a pus la dispoziţia Muzeului Zoologic din Cernăuţi evacuat de război, două săli.
Renovat şi organizat de-a lungul existenţei sale, de mai bine de un secol, de trei ori, Muzeul prin expoziţiile permanente organizate a fost şi este un promotor al muzeografiei naturaliste româneşti. Astfel, în 1954 vechea expoziţie tip depozit a fost reorganizată şi a avut în plus o ”Sala a evoluţionismului” – care a fost prima de acest fel în România comunistă. În 1972 s-a reorganizat expoziţia permanentă sub o altă temă ”Sistematica lumii vii” care a constituit şi atunci unicat în peisajul muzeografic românesc. Din decembrie 2007 muzeul se prezintă vizitatorilor secolului XXI într-o nouă concepţie.

S-au colectat, achiziţionat, de la înfiinţarea Societăţii, piese muzeografice – alcătuind, în prezent, un patrimoniu de peste un milion de piese: mineralogie – petrografie (19.000), paleontologie (57.000), botanică (168.000), entomologie (266.000), malacologie (510.000), vertebrate (8.386).

Faţada principală a clădirii, de conformaţie neoclasicistă, are un portic cu patru coloane ionice deasupra cărora se află un balcon cu patru coloane corintice. În interiorul muzeului, accesul către spaţiile expoziţionale se face printr-un hol festiv şi o scară amplă. Se păstrează, în hol, atât decoraţiile iniţiale ale tavanului – casete pictate cu elemente fitozoomorfe - cât şi feroneria scării. La baza tavanului sunt trecute numele fondatorilor muzeului, cei care prin cercetări personale, în domeniul ştiinţelor naturii, prin colecţiile donate muzeului, au devenit repere ale ştiinţei naţionale şi internaţionale.

În expoziţie sunt etalate piese din patrimoniul muzeului reprezentând marile colecţii aşa cum au fost structurate: mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, entomologie, zoologie, malacologie. Expoziţia s-a realizat cu concursul întregului colectiv: Ghizela Vonica (botanică), Gabriela Cuzepan (entomologie), Liviu Pripon (zoologie).