Efigii imperiale habsburgice din colecţia Muzeului

Descriere

Transilvania a fost o provincie a Imperiului Habsburgic de la sfârşitul secolului al XVII-lea, iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a făcut parte din Monarhia Austro-Ungară, până la 1918, când Transilvania s-a unit cu Regatul României.
În colecţia de grafică a Muzeului Naţional Brukenthal se află un grup de portrete ale membrilor familiei de Habsburg şi Habsburg-Lothringen, datate în secolele XVII-XIX.

Portretele regale şi imperiale erau expuse în sediile autorităţilor administrative, judecătoreşti şi militare ale provinciei, dar sunt consemnate şi în spaţiile de primire ale locuinţelor nobiliare, ale patriciatului, clerului şi funcţionarilor din Transilvania. Posesorii portretelor îşi exprimau astfel, ataşamentul şi loialitatea faţă de dinastia de Habsburg, conducătoare a statului.
Portretele pictate sau sculptate nu erau accesibile decât celor care dispuneau de fonduri pentru a le comanda sau a le achiziţiona, de aceea sunt mai puţin numeroase în Transilvania. Un mijloc mult mai facil şi mai puţin costisitor de manifestare a loialităţii faţă de casa domnitoare era achiziţionarea portretelor gravate, care au avut o largă difuzare în toate provinciile imperiului.

Un studiu asupra iconografiei portretelor dinastiei de Habsburg relevă strategiile reprezentării, precum şi simbolurile puterii politice, militare, culturale asumate de conducătorii unui stat care a dominat vreme de câteva secole o mare parte a Europei Centrale şi de Est.
Majoritatea portretelor dinastiei de Habsburg păstrate în cabinetul de grafică sibian provin din fondul vechi al colecţiilor, fiind identificate în inventarele manuscrise ale colecţiei fondatorului muzeului, baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) şi în inventarele colecţionarilor Julius Bielz şi Carl Engber.
Sunt expuse 47 de portrete şi compoziţii, pornind de la Maximilian I (1459 - 1519), considerat un re-fondator al dinastiei de Habsburg, până la Franz Joseph I (1830-1914), unul dintre ultimii conducători ai monarhiei central-europene.

Expoziţia prezintă momente semnificative din istoria a peste patru veacuri a dinastiei de Habsburg, cum ar fi domnia lui Rudolf al II-lea (1552-1612) şi relaţiile sale cu Mihai Viteazul (1558-1601), trecerea Transilvaniei de la statutul de Principat autonom sub suzeranitate otomană, la includerea Principatului în componenţa Imperiului Habsburgic, la sfârşitul secolului al XVII-lea. Bine reprezentată în colecţie este ultima împărăteasă de Habsburg, Maria Theresia (1717-1780), care prin căsătoria cu ducele Franz I Stephan de Lorena a asigurat continuitatea dinastică a familiei Habsburg-Lothringen. În timpul domniei împărătesei Maria Theresia, Samuel von Brukenthal a primit rangul de baron şi a devenit una din figurile politice marcante, fiind numit din 1777 guvernator al Transilvaniei. Fiii împărătesei Joseph al II-lea (1741-1790) şi Leopold al II-lea (1747-1792) au condus Imperiul în ultimele decenii ale veacului XVIII. Francisc al II-lea, fiul lui Leopold, a fost silit să desfiinţeze Imperiul în 1806, în urma războaielor napoleoniene şi a devenit Francisc I (1768-1835), primul Împărat al Austriei. Descendenţii săi, Ferdinand I (1793-1875) şi Franz Joseph I (1830-1914), încheie evocarea istorică.
Joseph al II-lea, Francisc I şi Franz Joseph I au vizitat Transilvania şi au promovat reforme care au condus spre includerea ţării în structuri moderne.