Data:
4 - 30 Iunie 2014
Retrospectivă Grigore Popescu-Muscel
Imagini
Informații
Descriere
Grigore Popescu-Muscel se naşte în 23 nov. 1945 la Câmpulung Muscel /Argeş. Urmează liceul în oraşul natal. În 1969 absolvă Facultatea de Arte Plastice din Timişoara, Secţia Pictură. Obţine numeroase atestate pe domeniile: pictură, pictură murală, restaurare pictură murală de epocă şi pictură pe lemn, iar în 2004 obţine atestatul de Expert. Impresionează cu un număr mare de expoziţii personale şi de grup, pictură de şevalet, în ţară şi străinătate şi realizează peste 70 de ansambluri de pictură murală monumentală împreună cu soţia sa, Maria Popescu-Dragomir, pictor şi restaurator. Obţine numeroase premii, medalii, diplome şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, pentru activitatea desfăşurată în promovarea artei.
Trei apariţii editoriale pun în valoare opera artistului: Borzeşti, frescă şi istorie, Ed. Magic Print, Oneşti, 2008; Nürnberg, frescă şi istorie, Ed. GEDO, 2009; Prof.Univ.Dr. Mihail Diaconescu, Lainici, capodoperă a artei româneşti şi europene, Ed. Evanghelimos, 2010, dar şi numeroase articole scrise de specialişti şi publicate în timp.
Am spus și am scris, cu ani în urmă, că Grigore Popescu - Muscel este, probabil, cel mai important pictor muralist al ortodoxiei europene. În paleta bogată, în suprafețele mate sau strălucitoare, în decorativismul bine stăpânit ale artistului bănuiam un posibil maestru al șevaletului. Acum abia, prin pictura sa de șevalet, l-am înțeles cu adevărat pe mult prețuitul muralist. (Acad.Răzvan Theodorescu, Exp. Mogoşoaia 27/07/2013).
Dacă în frescă se afirmă ființa sa diurnă, în pictura de șevalet avem oportunitatea să vedem latura sa romantic răzvrătită, aceea a unui dionisiac care își exteriorizează neliniștile. El aparține acelei tipologii de artist la care luciditatea există într-o bună simbioză cu intensitatea trăirilor perceptive și afective fără însă a interfera în exces. (Cătălin Davidescu, Revista Ramuri, nr. 12, 2013).
Aplicarea amplă, viguroasă a tuşelor, poate cu generozitatea, lirismul si vitalitatea grigoresciană, cu sensibilitatea şi neliniştea andreesciană şi cu prezenţa gravă, halucinantă - ţuculesciană a fiinţei umane, conferă modernitate şi solemnitate spaţiului plastic al imaginii, “o locuire spirituală în universul limbajului artistic”, într-o armonie de culori calde şi de lumină. ( MAGDALENA RĂDUŢ, Revista Scrisul Românesc, nr. 1, 2014)