Spectacolul "Marat / Sade"

Descriere

Spectacolul "Marat Sade" de Peter Weiss.

Marat este avocatul poporului suprimat de o clasă de conducători corupți. Sade pledează pentru libertatea individuală absolută. Marat insistă asupra continuării revoluției, cu orice preț. Sade argumentează pentru detașarea de realitate. Istoria ne arată că primul a fost asasinat, iar moştenirea sa politică a fost ştearsă de către Napoleon Bonaparte, iar cel de-al doilea a fost închis într-un azil, unde a murit în cele din urmă.
,,Marat/Sade” este istoria unui eșec.

Închis în azilul de boli mintale Charenton, Marchizul de Sade pune în scenă o piesă despre ultimele ore din viața lui Jean-Paul Marat, unul dintre cei mai radicali scriitori și politicieni ai Revoluției Franceze, alături de pacienții și deținuții politici închiși în azil.

Radical, anarhic și emoționant, celebrul text al lui Peter Weiss, câștigător al premiului Tony pentru cea mai bună piesă a anului 1966, este produs în premieră la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, într-o propunere originală a regizorului luxemburghez Charles Muller. Actualitatea sa se va simți în orice țară în care cetățenii săi sunt nemulțumiți de politicienii care îi conduc, iar frumusețea și dramatismul său vor fi înțelese de toți cei care au trăit sentimentul revoltei.

,,Lumea acestei piese dezvăluie nebunia lumii în care trăim; spectacolul este jucat de pacienții unei clinici de boli mintale, în regia Marchizului de Sade. Se pune întrebarea fundamentală: cine este cu adevărat nebun? Bolnavii sau cei care dețin puterea... și abuzează de ea?

Trebuie să lucrăm fără tabuuri, îmi place să spun că teatrul este unul din puținele locuri de pe pământ unde putem discuta despre orice fără să fim influențați de nimeni. Depinde de noi să verificăm în fiecare zi dacă mai trăim în democrație și dacă exprimarea liberă mai este practicată și garantată. Nu trebuie să ne fie frică să vorbim despre „Revoluții” și despre abuzurile lor. Istoric vorbind, știm că revoluțiile își distrug adepții, că noile puteri sunt mereu pervertite de ființa umană, că natura Omului este egoistă și paranoică, asta se știe; totuși noi avem datoria să vorbim despre asta pe scenă; unde este idealul și unde este pervertirea acestui ideal? În această piesă și mai ales în interpretarea mea a acestei piese vorbim despre eșec, despre eșecul ideilor revoluționare și despre eșecul împlinirii personale. Publicul poate trage propriile concluzii.” (Charles Muller)